Biblia este o carte sfântă foarte veche în care sunt povestite multe întâmplări petrecute cu mii de ani în urmă. Bătrânii o numesc „Cartea cărţilor” pentru că din ea noi aflăm cum a creat Dumnezeu Pământul şi tot ceea ce vieţuieşte pe el.
Biblia este, de asemenea, cartea care ne spune povestea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel care a venit pe Pământ pentru a le vorbi oamenilor de atunci despre Împărăţia Cerurilor şi despre cum trebuie să se poarte pentru a ajunge acolo.
Iisus Hristos S-a născut acum mai bine de 2000 de ani, în decembrie, într-un staul de oi din cetatea Betleem. El şi-a petrecut copilăria şi tinereţea împreună cu părinţii Lui în Nazaret. De acolo a plecat cu 12 ucenici credincioşi când a împlinit 30 de ani.
A umblat prin multe locuri vorbindu-le oamenilor despre cum e bine să se poarte, ajutându-i pe cei nevoiaşi şi vindecând mulţi bolnavi.
În ultima săptămână a vieţii sale pământeşti a avut mult de pătimit din cauza oamenilor răi.
Oamenii care au cunoscut minunile făcute de Iisus şi care credeau în El, L-au aşteptat la poarta oraşului Ierusalim cu ramuri de măslin în mâini, pentru a-i arăta dragostea şi credinţa lor, însă unii dintre conducătorii oraşului, printre care Caiafa şi Pilat din Pont, voiau să scape de El cu orice preţ.
Seara, după ce a servit Cina cea de taină împreună cu ucenicii Săi, le-a spus acestora că nu va trece mult timp şi El va pleca dintre ei.
Pentru că El a îndemnat oamenii să fie buni, să se iubească, să fie cinstiţi şi iertători, pentru că poporul îl iubea, conducătorii hotărăsc să-L omoare.
În joia mare, Pilat din Pont trimite soldaţii romani în grădina Gheţimani ca să-L aresteze pe Iisus şi să-L pună sub pază. Soldaţii L-au legat şi L-au bătut fără milă, apoi L-au dus la judecată. Caiafa, preotul cel mare al oraşului Ierusalim, L-a judecat pe Iisus, acuzându-l că vrea să devină împărat în locul împăratului de atunci al romanilor, deşi Iisus le vorbea întotdeauna oamenilor de Împărăţia Tatălui Său Ceresc, adică de Împărăţia Cerurilor, nicidecum de vreo împărăţie de pe pământ.
Cu toate că era nevinovat, conducătorii oraşului L-au condamnat la moarte prin răstignire pe cruce.
În Vinerea Mare L-au pus să-şi ducă singur crucea mare şi grea şi să urce cu ea în spate pe un deal de lângă oraş spre locul unde urma să fie răstignit. Când au ajuns în acel loc, L-au întins pe cruce bătându-i cuie în palme şi în picioare pentru a-L fixa pe lemnul crucii.
Mama Lui, Fecioara Maria, plângea în genunchi în faţa crucii, fără să-L poată ajuta. Plângeau mulţi oameni la picioarele lui Iisus pentru că nu puteau ajuta un om nevinovat, pe Cel care venise în lume să-i ajute şi să-i înveţe atâtea lucruri frumoase şi plăcute lui Dumnezeu, iar oamenii cei răi îl chinuiau în loc să-i mulţumească. Între cei care plângeau lângă crucea pe care era răstignit Iisus se afla o femeie care avea un coş cu ouă. Pe ouă au căzut picături din sângele lui Iisus, înroşindu-le.
Iisus a suferit mult pe crucea aceea şi Biblia spune că, atunci când El a murit, cerul care fusese senin, s-a întunecat deodată şi s-a simţit un cutremur mare, soldaţii care îl răstigniseră s-au speriat foarte tare, iar oamenii adunaţi acolo au spus: „Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu.
Înainte de a muri, Iisus le spusese ucenicilor săi că va învia a treia zi după ce va fi răstignit, iar lucrul acesta s-a şi întâmplat. Deşi soldaţii romani au aşezat o piatră mare şi grea la intrarea în mormântul Lui, când s-au trezit, în dimineaţa zilei de duminică, au găsit piatra dată la o parte, iar în locul în care fusese aşezat trupul lui Iisus nu mai era decât vălul cu care acesta fusese acoperit. Îngerul Domnului venise din cer, pământul se cutremurase, piatra se dăduse la o parte, iar Iisus a înviat din morţi aşa cum le spusese ucenicilor săi.
După Înviere, Iisus li S-a arătat ucenicilor săi precum şi altor oameni şi astfel lumea s-a convins de adevărul Învierii Sale.
Iisus a biruit moartea pentru totdeauna şi ne-a dăruit nouă viaţă veşnică. El a purtat păcatele noastre şi S-a lăsat răstignit pentru noi.Iisus, Fiul lui Dumnezeu, şi-a dat viaţa pentru ca noi să trăim.
Întotdeauna când oamenii sărbătoresc Învierea Domnului, ei cântă un imn de bucurie:
